Cred ca acum cuvintele sunt prea putine
Si-mi las sentimentele sa-ti vorbeasca.
Imaginile tale se incurca in mintea mea
Tu ametesti si imi cazi in brate.
Nu te voi lasa sa pleci
Pentru ca cred ca incep sa te iubesc
Asa ca da-mi inapoi zambetele,nu vreau lacrimi
Cred c-as ramane o viata ochii sa-ti privesc.
Numai gandindu-ma ca dragostea noastra
S-ar implini,zambesc.Tac si las iubirea sa vorbeasca.
Cum ar fi sa ramai o viata langa mine?
Sau e prea devreme sa sper?
Stii...eu cred in tine
Si am nevoie de iubirea ta
Am nevoie ca noptile sa plang departarea dintre noi
Si apropierea sufletelor.
Uneori imi pierd credinta si las totul prada uitarii
Cad in vid,arunc valoarea cuvintelor
Ma pierd in ceata indiferentei lumii
Dar clipe trec
Si-mi revin din letargie,si te iubesc din nou.
Iubirea este cuvantul care ne place atat de mult uneori
Sa-l uitam...si ne inchidem in noi.Inchidem lacrimile in ura
Si lumina in intuneric.
Iubeste-ma,chiar daca nu stii
Vreau sa raman vie intre zambete
Vreau sa zambesc refenului rece
Vreau mereu alaturi sa-mi fii
Chiar daca nu stii ce simt.
Sa-mi fie dor de tine este o necesitate
Adorm plangand si ma trezesc in bratele destinului.
Mereu imi propun sa continui
Dar speranta e din ce in de mai mica
Imi pierd vocea si numai pot sa mint destinul
Vino sa ma salvezi din bratele viselor moarte..
Sa fugim amandoi spre infinit
sâmbătă, 29 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu