Exista o zi, .. o zi cand credeam in iubire, credeam in sperantza, in atingeri, in zambete cristaline, si in soapte fierbinti..exista o zi cand credeam ca femeile nu trebuie sa astepte criza economica pentru a putea sa se marite din dragoste..exista o zi cand cerul era mai albastru ca oceanul, si cand nisipul fierbinte al marii striga iubire din toate firimiturile sale..si da, nisipul a vazut multe povesti, le-a ascultat, le-a privit, le-a simtit pe unele din ele…
Dar acea zi e oarecum departe, acum e multa ceatza afara :P lasand gluma la oparte, odata cu trecerea anilor, cu experientza intelegi.. intelegi sensul de mers al ceasului.. nu e aleator ales, putea sa fie invers, dar nu e… exista o logica pentru toate astea, exista o teorie a conspiratiei daca vreti. exista o lege a atractiei.. care spune ca opusele se atrag.. de ce? ca asa vrea natura..
Deci sa revin la ceea ce vroiam de fapt.. iubireaasta e un concept pierdut parca in contemporaneismul social.. ideea in sine si-a pierdut din valoare? sau doar s-a transformat? mai e iubirea privita cu aceeasi ochi? sceptici ai unora, calzi si umezi ai altora? adica cine nu-si doreste, si cui nu-i lipsesc acele momente de tandrete? cele in care timpul ai vrea parca sa stea pe loc, si nimeni si nimic sa nu mai existe, sau sa poata interveni intre voi .. intre voi doi… si atat..
Insa, poate gresesc eu, dar iubirea o simti cu trupul, si cu mintea.. sulfletul are si el ceva de spus, dar mai putin.. te indragostesti din cauza, sau datorita atractiei fizice, si apoi o dai in iubire din acceptul si prin consimtamantul creierasului.. el, acel mecanism care iti controleaza practic viata, prin constient, subconstient si toate celelalte stari pe care creierul n-i le dicteaza.. amortirea simturilor, sau dinpotriva amplificarea lor, acel mecanism ce-ti permite sa simti acea atingere apersoanei iubite pana in adancul coloanei vertebrale.. incearca sa faci asta cu cineva pt care nu nutresti nici un fel de sentiment…
Deci, zic eu, ca acest sentiment minunant numit poetic si epic iubire, este de fapt o stare, o perceptie fatza de o persoana de sex opus, (sau nu :D ) . dictata de mai multi factori, printre care peste 50% (zic eu ) . ca ar fi atractia fizica, compatibilitatea (atat mentala cat si fizica) .. plus alti factori ce tin de timpul petrecut impreuna, de interesul celuilalt fatza de tine, de dorintele si aspiratiile comune.. Hai sa fim seriosi, nimeni nu prea da din casa, multor oameni nu le place sa-si spele rufele in public, insa exista acolo afara, multe zeci, poate sute , mii, sau chiar zeci de mii de cupluri in pragul despartirii, sau deja in starea de cearta perpetuua, pentru ca in mare, problema e simpla.. nu mai exista atractie.. iar asta rupe… rupe legaturi sudate in timp, legate cu lacrimi, cu zambete, legate cu amintiri.. se duce atractia, se cam duce si iubirea.. ramane.. doar acea urma de tandrete..
Si plus, pentru ca exceptiile confirma regula, exista si polul opus, oameni care nu sunt compatibili mai deloc, pe niciunul din planuri, insa rezista impreuna si chair foarte bine, pentru ca atractia fizica este mare, si in pat isi rezolva majoritatea disputelor.. unul domina, celalat accepta dominatia, desi ei nu prea au nimic in comun… pe acestia din urma daca ii itnrebi, o sa-ti spuna ca sunt indragostiti pana peste urechi, ca iubesc cu adevarat omul celalalt.. desi.. aparent traiesc in lumi diferite..
Am sa mai revin pe ideea asta, am incercat, sa dau un fel de definitie rece, iubirii.. poate nu mi-a iesit, insa eu asa vad lucrurile.. inca cred in iubire, inca cred in pasiune, in frumusetea cuplului ce se iubeste, insa acum cred in ea, in conceptul asta de iubire altfel.. o vad oarecum realist.. si da.. se poate.. poti iubi cu adevarat realist.. si cred ca e mai bine asa, e o iubire mai trainica, mai puternica, legaturile sunt mai rigide.. Ma insel?? astept provincia :)) a fi de precizat, ca nu am pomenit nimic despre partea materiala a iubrii, penca aici cred ca ar trebui cateva pagini :P …..pareri??? HAI PA!
