sâmbătă, 29 august 2009

Degetul mic rastoarna capul mare…




Intelepciune:
‘Nu c
onteaza cat stie capul de ce poate degetul,
cat stie degetul de ce poate capul…’



Intr-o lume, de cand stiloului i-a luat locul… pixul, lucrarea de propovaduire a mesajului evanghelic pentru oameni, de catre Biserica Ortodoxa, pare tot mai utopica.


Intr-o lume, care nu mai are puterea de a-si recunoaste modelele, geniile … sfintii, asa numitele ‘lichele’ imbraca haina sfinteniei, cand de fapt… insasi faptul recunoasterii starii de a fi lichea e mare sfintenie…


Intr-o lume, in care ‘randuiala’ duhovniceasca ce domnea peste toate si in toate lucrurile pe care le faceai, a fost inlocuita cu ‘oportunitatea’ festilei fumegande de-a mai trai, uluirea faptului de a-L mai gasi pe Dumnezeu unde esti tu este preschimbata in acea stare cotidiana nesperata de-ati mai aduce aminte de El.


Pentru toate acestea, degetul a aflat cat il duce Capul pe… cap.
Hei, hei Romanie… care iti este Dumnezeul tau? Care iti sunt Parintii? Oare cati iti mai sunt tie fii?


Veneam aseara obosit. Impovarat de greutatea drumului obscur de intoarcere spre casa, m-am zarit a fi lacrimat de acea oboseala, oboseala ce aducea cu sine intrebarea existentiala: pentru ce atata osteneala? pentru cine atata osteneala? pentru cat atata osteneala?


Ascunzandu-ma inaintea, dupa, sub si deasupra randurilor intru care imbracam simtamintele nedeslusite inca de mine atunci, in starea de oboseala, incercand sa le aduc la lumina virtuala a internetului; speram ca prin aceasta, osteneala mea sa capete totusi un rost pentru careva.


Incercam, de asemenea, sa inteleg ce e mai mare intru-un om: libertatea sau dragostea?


Mi-am dat seama totusi, in starea de oboseala intru care ma gaseam, ca dragostea se intemeiaza pe libertate si libertatea pe dragoste. Cu acestea doua, Ratiunea conjuga la infinit trinitatea existentiala de ‘a fi’ a unei persoane, dandu-i Chipul Dumnezeiesc din ea si Asemanarea Hristica de‘a filia’ prin indumnezeire (sau Dumnezeu-in-omenire si om-in-dumnezeire).


Atunci, uluit, mi-am dat seama ca degetul lucreaza cat il duce Capul pe… cap, iar capul, saracul de el, face cat lucreaza degetul…


Misterul s-a deslusit si concluzia a aparut ca o biruitoare:


‘degetul mic’ rastoarna ‘capul mare’…

Dane, Dane, rascumpara Vremea …

lasa jucariile astea si adormi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu