"Inca o zi s-a sfarsit!Ma simt ametita din cauza bomboanelor cu lichior si visine.Gandurile imi zboara aiurea si se izbesc de acelasi El...Sunt de atata vreme aici,dar acum simt ca Parisul n-a fost nicicand mai rece.Pana si acele lalele rosii din dreptul ferestrei imi irita privirea.Vreau sa le arunc de acolo....vreau sa dispara totu`...tot acest decor ce-mi face rau fizic.Imi lipseste camera mea unde sunetele se imbatau cu imaginile...mi-e dor de peretii verzi,de toate lucrurile mele marunte dar,atat de importante.Mi-e dor de fereastra de pe care priveam stelele,mi-e atat de dor de fumoar...de aerul acela inecat care ascunde atatea...de stelele mele,de hainele lor de atunci,de simfonia marii...
Dar,cel mai tare imi e dor de El...dragul meu Tiberiu,prietenul,iubitul si profesorul meu.De ce a trebuit sa se termine asa?...Imi doaream atat de tare sa fie aici cand am nascut,cand l-am botezat de micutul nostru,cand i-au iesit primii dintisori...prima lui baita...primele lui lacrimi cand a vazut lumina zilei...
Cred ca m-a uitat!Off,Doamne! Spune-mi cu ce-am gresit?M-am sacrificat atat ca sa-l pierd.Ce s-a intamplat iubitule?Ne-am ratacit de ceilalti,de noi...cand ne vom revedea?...cand?
Ultimul telefon al mamei avea sa-mi anunte o veste proasta.Din cauza suferintei bunica a facut un infart...si eu nu pot fi acolo..sa o duc pe ultimul drum!
De cateva luni,varul meu s-a mutat la Paris,ma viziteaza zilnic.Pe mama nu o intereseaza de soarta mea si e inca foarte suparata!Imi mai telefoneaza din cand in cand sa vada daca mai"traiesc"...oricum nimeni nu poate intelege de ce am fugit atunci.Mama niciodata nu o sa afel de copil...niciodata!Cat despre Paul,varul meu,nu pot spune decat ca ii sunt extrem de recunoscatoare!Are grija de bebelusul meu,ca un adevarat tata,ceea ce Tiberiu cu siguranta nu ar fi putut face"
28 aprilie
"Este dimineata si nu fac decat sa plang ca un fraier,sa sufar.De cand a plecat...asta se intampla zilnic.ce viata falsa si nedreapta!Meritam noi asta?Merita iubirea noastra,relatia noastra sa se sfarseasca asa?De ce God?pur si simplu...de ce?!?Ce sa fac daca o iubesc,ce sa fac daca nu pot trai fara ea?unde s o caut...unde?...
Simt cum ma indepartez de lume si stiu ca clipele noastre de dragoste nu vor veni nicicand inapoi....nicicand!
Au trecut atatea luni,fara sa ma pot bucura de elevii mei,fara sa-mi pot intampina colegii cu un zambet...11 luni ce-au lasat un gust amar!Oare unde e ea?De ce a plecat asa...nu pot sa nu ma intreb...
Ce o fi cu copilasul nostru?..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu